Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie. Ce nu aveți voie să faceți astăzi!
Roxana Dobre – Agrointeligența
Sfântul Ilie, sărbătorit pe 20 iulie, este cel mai adesea cunoscut în tradiția populară ca sfântul care provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. Ca divinitate populară a Soarelui și a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase tradiții, mai ales în mediile pastorești.
În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepa (cânepiști), se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sant-Ilie, visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flăcai tineri și frumosi iar dacă visau cânepa uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.
Se credea și se mai crede și astăzi că dacă tună de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi. Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operație numită „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbați curați trupește și sufletește, îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii invitați la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belșugul apicultorilor și de a apăra stupii de furtul manei și se transforma într-o adevărată petrecere cu cântec și joc. Era nevoie de multă atenție, ca la aceasta masă să nu fie prezenți cei ce știau să facă farmece și vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele și vrăjile lor”.
Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat și astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
Sant-Ilie marchează miezul verii pastorale, data când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migală.
Iată cele mai importante tradiții și obiceiuri care se țin de ziua Sfântului Ilie:
-Nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).
– Îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri și mere la biserica spre binecuvântare și se împart de pomană.
– Se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoș tăiat deasupra lor.
– Se duc berbecii la berbecar.
– Dacă tună vor fi merele și alunele viermanoase, dacă plouă, va ploua 20 de zile.
Sursa: www.crestinortodox.ro
