Grâul roșu, o cultură prețioasă ce ar putea reveni în fermele românești
agrointeligenta.ro
Grâul roșu – sau mai bine spus, grâul roșu de Botoșani a rămas în istorie. Grâna care altădată făcea furori la export a dispărut complet din fermele românești, chiar dacă și astăzi o mai găsim listată între mărfurile de la Bursa din Londra.
Grâul roșu era renumit pentru cantitatea de gluten şi dulceaţa specifică a făinii rezultate. Familiile de cultivatori și mai ales cei care vindeau mai departe grâna se îmbogățiseră în perioada interbelică. Pe atunci, acest tip de grâu pleca din zona Botoșanilor către destinații europene precum Germania sau Marea Britanie.
Tehnologia de cultură a grâului roșu includea fertilizarea exclusivă cu gunoi de grajd, potrivit Glasul.info. Deși de calitate, producțiile la hectar lăsau de dorit – cel mai mult obținându-se circa 1.500 de kilograme la hectar. Când, în anii ’60, s-a încercat trecerea la îngrășămintele chimice și a pesticidelor, rezultatele au fost catastrofale în cazul grâului roșu. Recoltele obținute au fost aproape necomestibile, iar cum tendința și în agricultură era de industrializare, grâul roșu a fost înlocuit cu alte soiuri mai productive în condițiile noi de cultură.
La acest moment, grâul roșu se mai găsește numai în băncile de gene. El nu este, astfel, cu totul pierdut, chiar dacă astăzi nu mai este cultivat. Acest lucru s-ar putea schimba potrivit omului de afaceri botoșănean Gelu Tofan, care a afirmat de curând că în cadrul unui parteneriat cu o facultate din Iași am putea asista la reintroducerea grâului roșu de Botoșani în agricultura românească.
De precizat că grâul roșu face parte din tendințele la nivel mondial din industria panificației artizanale. Pâinea obținută cu acest tip de grâu are un gust ușor amărui și o culoare mult mai închisă. Americanii și britanicii sunt cei care au păstrat cel mai bine genetica grâului roșu, transferând-o la soiuri moderne, cu productivitate crescută și toleranță mare la bolile actuale ale culturilor de păioase.
